coat/ palton: custom made/ facut la croitor
scarf/ fular: thrifted
Hello my dear followers! I’ve been wanting to make this post for a couple of days now but my son took all the energy away from me. As we are speaking, my eyes are closing by them self and the only thing I can think about is my cozy bed. I give all of you a big smile, especially to my anonymous follower who reproached me at my last post that I almost never smile.
RO: Hello dragii mei! De mult tot incerc sa postez ceva, dar fiul meu ma lasa fara un gram de energie in fiecare seara. Chair acuma, in timp ce scriu simt cum mi se inchid ochiiiiiiiiillllllllk… scuze am adormit pt o secunda 🙂 Unde eram…a da, la inchisu ochilor…si tot ce vad in fata mea e un pat comod si calduros. In ultimele poze, spre mirarea si stupoarea unora. se poate observa ca stiu sa si zambesc, cu greu, dar am reusit totusi. I-am promis uneia din fetele care imi urmareste blogul ca ma voi gandi la un banc bun si voi incerca sa scot un zambet in urmatoarea mea postare, deci sper sa-mi aprecieze efortul. Bancul la care m-am gandit circula de ceva vreme pe la radio, cel putin acolo l-am auzit eu si suna cam asa…
Alinuta este oprita pe strada si intrebata de un trecator :
“Nu va suparati, nu stiti unde se bate la masina aici in zona?”
Alinuta: “Nu stiu, pe mine m-au batut manual”
🙂