dress: HERE | shoes: HERE

Totul a mers prost in ziua cand a trebuit sa fac pozele astea… TOTUL!!! Primisem cu o zi sau doua inainte un buchet imens de bujori din gradina matusii mele si eram tare entuziasmta sa-i pozez. M-am gandit sa iau pe mine o rochie nude vaporoasa, o geanta roz pal si sa-mi fac un machiaj cat mai simplu.

Sirul “dezastrelor” din acea zi a inceput cu genele pe care mi le-am pus stramb si care ma deranjau la fiecare clipire, dar cum eram deja in intarziere le-am lasat asa sperand sa nu se vada in poze. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, cred ca motoul acelei zile a si fost: “Las’ ca nu se vede in poze” :))))

Pasul urmator a fost sa-mi scap eyeliner-ul direct pe rochia nude. Nu a lasat o urma mare si ar fi putut fi usor de corectat in photoshop, dar trebuia eu sa o piscalesc si dintr-o pata de marimea unei unghii s-a transformat rapid intr-o pata neagra cat capul meu (bine, exagerez un pic, era cam cat o moneda de 50 de bani).

Am rezolvat cumva si cu pata, mai era inca vizibila dar m-am intors la motoul zilei: “”Las’ ca nu se vede in poze” si m-am hotarat sa-i dau pace. M-am incaltat, mi-am luat gentuta (fara alte incidente de aceasta data) si am coborat sa iau si florile. De dimineata aratau deja saracele cam posomorate, dar pe cand sa le iau din vaza erau deja vestejite de-a binele. Le-am scos din vaza (jumatete din ele s-au si scuturat de petale) si am constatat cu stupoare ca nu mai aveau apa. Nu stiu daca au reusit ele sa absoarba intr-o zi si  jumatate atat de multa apa, sau pur si simplu la cat sunt de zapacita am uitat complet sa pun apa in vaza, ideea era ca personajul principal al shootingului era pe moarte si eu nu stiam ce-i de facut. Am ales cativa bujori care mai aratau cat de cat ok asa ca dintr-un buchet imens cu ca visam eu sa ma pozez au ramas mai putin de jumate si aia vai de capul lor.

Am ajuns intr-un final si la locul unde urma sa facem pozele, dar saracii bujori erau deja ramoliti de tot, probabil si din cauza caldurii din masina. M-am gandit totusi ca nu se va observa in poze (din nou motoul zilei intra in actiune), dar toate visele mi-au fost spulberate cand am auzit remarca uni baiat care statea pe terasa si se uita la noi cum ne pozam: “da nu-s cam trecute florile alea?” Epic, ce sa-ti povestesc.

Nu l-am bagat insa in seama si am continuat cu indarjire shootingul, ca doar nu era sa raman eu singura de pe facebook fara poze cu bujori. Si ce daca bujorii mei sunt muribunzi, n-au si ei oare aceleasi drepturi ca cei tineri si in vigoare? De ce sa apara pe facebook numa bobocei si flori proaspete,  lasa sa fie si ofiliturile mele, ca sa vada lumea ca florile mai si mor.

Continue reading →