Povestea mea de Craciun

DEN_4109a

DEN_4114a

DEN_4131a

DEN_4161a

DEN_4133a

DEN_4229a

dresses: HERE

Mi-as dori ca in data de 24 decembrie sa ma trezesc undeva in jurul orei 9, sa mananc linistita un mic dejun alaturi de sot si copil  asteptand sa ajunga mama si cei doi frati ai mei. Sa incepem cu totii pregatirile de Craciun pe la 11, mama si sotu sa se ocupe de mancare iar eu cu baietelu meu de impodobitu casei si a bradului. Ideal ar fi sa terminam totul pana pe la ora 5, sa ne aranjam, sa ne imbracam frumos si sa mergem la prietenii nostri unde Raian il va intalni pe Mos Craciun si-si va primi cadoul. Pe la 8 mi-ar placea sa luam  cina in familie, ascultand colide si depanand amintiri. Mda, cam asa ar arata Craciunul ideal, de care nu am mai avut parte de cel putin doi ani.

Acum sa vedem cum, cu siguranta, se va desfasura ajunul Craciunului in viata mea haotica si departe de perfectiune.  Ziua va incepe relaxat, ma voi trezi in jurul orei 10 si voi lenevi in pat butonand telefonul pana pe la 11, cand in sfarsit se va trezi si piticul meu. Sotul cu siguranta va fi plecat de mult la lucru, asa ca vom fi doar noi doi. Ne pupacim si gadilam un pic (asa incepe la noi fiecare dimineata fara gradi), luam micu dejun, ne jucam un pic si uite asa se face ora 2. Imi aduc aminte ca mama ar fi trebuit sa ajunga pe la 12, o sun si-mi spune ca porneste intr-o ora din Oradea. Imi dau seama ca ar fi cazul sa ma apuc de impodobit bradu, dar inainte ar fi mai bine sa dau cu aspiratoru. Si daca tot dau cu aspiratoru as putea sa sterg si prafu, ca doar au trecut doua zile de cand nu l-am mai sters, si e ajunul Craciunului, totul trebuie sa fie luna si bec. Si daca sterg prafu mai fac si curat prin dulapuri, pt ca doar de Pasti si Craciun ma apuca febra aruncatului de lucruri expirate sau nefolositoare. Si uite asa se face ora cinci si eu inca nici macar nu am facut bradu. O sun iar pe mama, pt ca, din nou, ar fi trebuit deja sa ajunga. Imi spune ca tocmai ce a plecat din Oradea, dar dupa sunetele din fundal imi lasa impresia ca e inca acasa.

Ajunge si sotu acasa si ma intreaba de ce nu sunt gata de plecare si de ce Raian nu e imbracat, ca doar Mos Craciun nu asteapta dupa noi. In acest punct incep sa cedez nervos. Ii spun sa mearga ei doi iar eu voi ramane acasa sa fac bradu si sa o asptept pe mama. Va ajunge si mama cu fratii mei undeva in jurul orei noua, tocmai cand voi termina eu bradul. E timpul sa ne apucam de mancare, si nu, nu de mancat, de facut! La 12 voi pica franta in pat cu nervii intinsi la maxim si rupta de oboseala. Asa am patit in fiecare an, si inca tot mai sper ca fiecare se va tine de cuvant. Mama si sotu ca la 12 vor fi acasa si se vor ocupa de mancare si fratii mei ca se vor ocupa de curatenie.

Ideal ar fi sa le fac eu pe toate cu cateva zile inainte, dar mi-e draga forfota aceea care se intampla in familia mea cand eram mica. Noi faceam bradul in ajun la fel ca toate familiile din bloc, iar a doua zi, ne minunam ce brad frumos are fiecare. Acum toata lumea face bradul cu o luna inainte, dar eu una, pana la Craciun as fi satula deja de el si nu i-as mai vedea farmecul. Pt mine bucuria Craciunului nu sta in a primi cadouri sau a avea casa impodobita ci in a recrea aceea atmosfera din copilarie, acea forfota placuta si acea oboseala plina de satisfactie. Sa speram ca anul acesta voi reusi.

Share my post on:

2 thoughts on “Povestea mea de Craciun

  1. Bianca T. says:

    Sa fie Mosul cat mai darnic cu tine, sa-ti implineasca aceste dorinte de suflet! Craciun vesel, draga Laura, cu sanatate, bucurii si momente speciale alaturi de cei dragi! Bianca T.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *